Mai sunt zile din astea liniştite, cu soare şi plajă, care nu anunţă neapărat furtuna. Facebook e sănătos. (Nu-mi vine să cred că scriu un articol în care apare "facebook"). E deajuns să pierzi câteva minute sau ore pe respectivul website ca să îţi dai seama în ce haos total suntem cu toţii, câte păreri diferite despre tot şi toate avem şi cam cât de mult ne doare undeva.
"Vreau o ţară ca afară" - ăsta e numele piesei celor de la Vunk. Dar...chiar vrem o ţară ca afară?
Tare ciudaţi suntem şi mai repet o dată - mentalitatea o să ne omoare. O anumită "pagină" FB a luat de undeva nişte poze (ale cuiva) şi le-a postat. Mare scofală, nu? Toţi suntem obişnuiţi să luăm de pe net. Să facem download la muzică, filme, poze fără să plătim sau să cerem permisiune, să vindem CD-uri cu PDF-uri ale cărţilor postate de cutare, bootlegs, etc, etc. E o normalitate românească să iei fără să ceri sau fără să plăteşti. Deci vreau o ţară ca afară...da' nu chiar. Că "afară" trebuie să plăteşti şi să respecţi proprietatea. Mai ales aia intelectuală. Autoarea pozelor a cerut ca acestea să fie şterse. RBMS a tăcut chitic în păpuşoi şi autoarea a apelat la un for mai înalt. Iar pozele au fost şterse, pentru că sunt proprietatea cuiva. Şi pe urmă, în acelaşi stil caracteristic românesc...când ni se cere socoteală pentru ceva ce nu ne aparţine dar ne-am însuşit pe nedrept, ne răţoim.
Avem senzaţia că tot ce e pe net e "la liber". Avem senzaţia că putem face ce vrem, când vrem, cum vrem, fără a da socoteală cuiva. Vrem o ţară ca afară dar cu iz românesc, cam 99% iz românesc. Nu contează legile - nici cele scrise nici cele ale bunului-simţ. De asta ne batem cu pumnii în piept când suntem opriţi de poliţie şi NICIODATĂ poliţia nu are dreptate. "Toţi poliţiştii sunt corupţi" şi avem tot dreptul să scuipăm legile în faţă şi să ne mai închipuim că totul se rezolvă cu X euro băgaţi în buzunarul cuiva. Vrem o ţară ca afară, da' fără legi, că încă nu suntem pregătiţi să le respectăm. Vrem o ţară ca afară da' să nu oprim când ne opreşte poliţia sau dacă oprim să întrebăm "da' cine eşti tu, să-ţi dau carnetu'?" Nu poţi cu fundul în două luntri. Dacă vrei o ţară ca afară, începe să gândeşti ca afară. Începe să respecţi proprietatea altuia, fie că-ţi convine sau nu. Acceptă faptul că nu tot ce e în jurul tău îţi aparţine şi că nu poţi dispune de orice conform bunului tău plac, indiferent de scop, mai mult sau mai puţin nobil. Ai creat tu? Îţi aparţine. Nu ai creat tu? Nu e al tău. E simplu.
